Galaţi: Singurul gălăţean care la bătrâneţe nu va fi moş, ci... mamoş!

Versiune tiparSend by emailPDF version

Printre cei peste 400 de absolvenţi ai Facultăţii de Medicină din Galaţi, care au cântat, joi, “Gaudeamus Igitur”, în sala Teatrului Muzical, participând, astfel, la festivitatea de absolvire a cursurilor universitare, s-au aflat şi 27 de tineri componenţi ai primei promoţii de moaşe. Mai exact, 26 de moaşe şi un băiat - Mihai Septimius Drăgan - singurul (cel puţin deocamdată!) gălăţean care se va putea lăuda când va ajunge la pensie, că nu este moş ci ... mamoş! Faceţi cunoştinţă cu Mihai Septimius Drăgan, de 28 de ani, primul mamoş din Galaţi, care ne vorbeşte despre specializarea pe care a ales-o: "A fost destul de greu la început, eu nu am ales această specializare, ci alta, dar a fost o concurenţă foarte mare şi ... am ajuns aici... mă gândeam să renunţ, dar până la urmă nu am renunţat şi acum mă bucur că nu am făcut-o. Este o specializare minunată. La început era greu, poate şi din cauza faptului că în România a fi mamoş era până recent un subiect tabu, pentru că în general în această specializare lucrau doar femei...”. Mihai spune că “abia aştept să aduc pe lume primul copil şi vreau să îl şi botez”. Se simte pregătit cu o singură excepţie: “nu voi asista la naşterea copilului meu, nu cred că voi fi pregătit vreodată pentru aşa ceva”. Tânărul râde acum când îşi aminteşte de prima experienţă de la practică: "La prima naştere la care am asistat, m-am făcut alb ca varul... apoi am trecut la faza a doua, să vorbesc cu pacienta, să mă fac util... Acesta este rolul unei moaşe – să fii alături de pacientă, să simţi, să consimţi ... nu vorbesc doar la sprijinul fizic, ci să fii alături de ea şi emoţional, mai ales în acea perioadă critică a travaliului, când suportul emoţional e foarte important. Ce să spun, după ce am asistat la naşteri,  am spus că orice bărbat ar trebui să asiste, ca să înţeleagă prin ce trece femeia în acele momente.... Oricum nu vom reuşi niciodată să înţelegem pe deplin ce se întâmplă cu femeia în acele momente, dar este o experienţă pe care orice bărbat cu familie ar trebui să o aibă!”, spune Mihai. Din păcate, tânărul, ca şi mulţi din colegii săi de promoţie, se gândeşte să lucreze în străinătate, în Germania sau Belgia. “Asta, din cauza salariilor nemotivante de aici... înţeleg că voi avea un salariu de 900 de lei, de încadrare... Afară sunt salarii mult mai mari, ca să nu mai vorbesc de dotări”.

De altfel, nivelul de salarizare din sănătate este şi motivul pentru care multe din asistentele medicale cu vechime au decis să urmeze cursurile universitare pe specializarea de moaşe, a confirmat şi Sofica Bujoreanu, cu o vechime de 26 de ani ca asistentă medicală la secţia obstetrică ginecologie:  “Am 46 de ani şi 26 de ani de când sunt asistentă pe obsterică ginecologie. Am venit la facultate pentru a ne finaliza studiile, pentru a fi în trend cu cerinţele recente, ale Uniunii Europene. Deşi am experienţă în domeniu, nu pot spune că nu au fost noutăţi, mereu există lucruri noi, bune de învăţat, au progresat şi tehnicile medicale, metodele de diagnostic şi e bine ca personalul să fie mereu pregătit, nu poţi spune vreodată că ştii tot. La vârsta mea, nu se pune problema să plec din ţară, mai ales că acum, după finalizarea studiilor la facultate, se dă şi aici un spor la salariu, pentru că am acum studii superioare”. De aceeaşi părere este şi Gabriela Anghel, de 42 de ani, şefa de promoţie de grupei de moaşe: “Fiind asistent pe obstetrică ginecologie de 24 de ani, am dorit să ştiu mai multe, să aprofundez. Moaşa urmăreşte gravida cu o sarcină fiziologică, face consultaţii pre şi post natale, dacă sarcina e normală, căci în caz contrar, intervine medicul. În timpul naşterii, moaşa e aproape de bolnavă, o dirijează cum să respire, să decurgă naşterea fără probleme. Este o meserie grea, ca să o faci trebuie să îţi placă să fii alături de bolnav, să treci şi de momentele grele, căci  naşterea este un proces foarte dificil, cu emoţii... dar la sfârşit este vorba de două persoane, de mamă şi copil, iar când vezi bucuria din ochii mamei, este suficient”.

Lasă un comentariu