Galaţi: Poveşti de viaţă din Penitenciar, răsfoite în Parcul Eminescu

Versiune tiparSend by emailPDF version

Vineri, de la ora 10.00, în Parcul Eminescu a fost demarat un proiect mai puţin obişnuit, "Biblioteca Vie", proiect al Penitenciarului Galați. Sub motto-ul „Priveşte-mă ca pe un om, citeşte-mă ca pe o carte!”, proiectul constă în interacțiunea cetățenilor-cititori cu personalul angajat în penitenciar, dar și cu persoanele private de libertate. „Biblioteca Vie” funcţionează ca o bibliotecă obişnuită, la care oamenii vin, împrumută cărţi şi le returnează, cu precizarea că aceste CĂRŢI sunt OAMENI cu care cititorii interacţionează şi au posibilitatea de a afla informaţii despre mediul penitenciar şi despre cei care definesc acest spaţiu „personalul din sistemul penitenciar şi persoanele aflate în detenție”.

"Vă rugăm să aveţi grijă de cartea pe care v-o împrumutăm, să nu o pătaţi, să nu o distrugeţi", le-a recomandat «cititorilor» (gălăţeni veniţi să discute cu deţinuţii), Geanina Crăciun, director adjunct al direcţiei de Educaţie şi Asistenţă Psihosocială din cadrul Penitenciarului Galaţi. Şi, la fel ca în cazul împrumutului unei cărţi reale, gălăţenii interesaţi au venit la standul organizat de Penitenciarul Galaţi şi au putut alege o fişă a “cărţii vii” (foto2) pe care au dorit să o “citească”. Cei interesaţi au avut de ales între a vorbi cu actuali deţinuţi, cu foşti deţinuţi sau cu angajaţi ai penitenciarului Galaţi. Potrivit subinspectorului Simona Costache, purtător de cuvânt Penitenciarul Galați, scopul acestei manifestări este combaterea stereotipurilor şi prejudecăţilor despre mediul de detenţie, personalul de penitenciar şi persoanele aflate în detenţie, stimularea comunicării şi diminuarea distanţei sociale dintre sistemul penitenciar şi comunitate, prin implicarea personalului şi a persoanelor aflate în detenţie în activităţi legate de viaţa socială a comunităţii, în spaţii neconvenţionale, precum și dezvoltarea capacităţii de auto-dezvăluire, în scopul facilitării inter-relaţionării dintre publicul larg şi reprezentanţii sistemului penitenciar. "Poveşti sunt multe, dar realitatea este alta - nu mâncăm oameni, nici noi, angajaţii Penitenciarului, nici deţinuţii şi nici foştii deţinuţi. Nu suntem oameni cu trei ochi sau de altă culoare, ci pur şi simplu suntem oameni ai societăţii", spune Geanina Crăciun.

"...Eu eram în autobuz şi fata asta ţinea telefonul la ureche... eu nu am vrut să îl fur, că doar era şi garda acolo, deci dacă mă gândeam dinainte să îl iau, măcar aşteptam să plece garda... dar... eram şi băut şi ... asta e", aşa şi-a început povestea sa unul din deţinuţii care au stat de vorbă cu gălăţenii, în Parcul Eminescu, un deţinut a cărui "fişă de lectură" s-a intitulat sugestiv "Teribilismul tinereţii". "Am fost foarte impresionat de povestea acestui tânăr, când l-am întrebat cum a suportat familia sa toată povestea, mi-a spus că tatăl lui a murit, iar mama lui este singură şi când a spus «mămica» mi-a umplut ochii de lacrimi. Important este că acest tânăr a învăţat ceva din lecţia pe care a primit-o de la viaţă şi oamenii de pe stradă trebuie să înţeleagă că oricând, dintr-o împrejurare nefericită, pot ajunge în locul acestor deţinuţi", a spus Marian Popa, unul din cei care au stat de vorbă cu deţinuţii.

"Cel mai greu este faptul că eşti departe de familie. Eu am o fetiţă de cinci ani şi a trebuit să îi explic, la telefon, cât am fost în Penitenciar, că sunt la muncă, chestii din astea, că era greu să-i explic ce s-a întâmplat... Când eşti închis nu mai ai pretenţii - că n-ai internet, că nu mergi la mall, să te plimbi sau mai ştiu eu. Vrei doar să-ţi faci pedeapsa şi să mergi mai repede la familia ta", a povestit şi Mitică, un tânăr de 27 de ani, eliberat din Penitenciar doar de două săptămâni. "Este greu când ieşi, pentru că lumea se uită curios la tine... dar nu e normal. Sunt atâţia politicieni care au fost la puşcărie şi lumea nu-i priveşte aşa cum ne priveşte pe noi... nu ar trebui să fim judecaţi diferit", a mai spus tânărul.

Întrebaţi, gălăţenii au avut păreri diferite faţă de proiectul Penitenciarului Galaţi. În timp ce unii au apreciat acţiunea - "Da, este foarte utilă, pentru ca şi tinerii să înţeleagă ce efecte pot avea anturajul sau teribilismul dus la extreme" (Vasilica Iovan, 47 de ani), alţii, din contră, au respins-o: "de ce să aducă deţinuţii să vorbească cu un tânăr, de pildă? Ce exemplu îi dă unui tânăr, ce poveţe? Cum să furi? Poate, din contră, îi mai dă şi idei, cum să facă să nu fie prins, aşa ca deţinutul... eu nu sunt de acord. Mai bine aduceau persoane care au realizat ceva la viaţa lor, care să fie un exemplu pozitiv", este de părere domnul Ursu, un fost profesor, actual pensionar.

Lasă un comentariu