Galaţi: Pastorală la Învierea Domnului - Icoane vii ale Învierii lui Hristos

Versiune tiparSend by emailPDF version

Casian, Arhiepsicopul Dunării de Jos: “Iubiţilor, am amintit de prezenţa Mântuitorului, de Înviere, în Icoana reprezentativă a vieţii veşnice, tocmai pentru a nu uita că tot anul acesta, Sfântul Sinod ne‑a chemat la mai multă bucurie a vieţii creştine, atunci când nu‑i uităm pe Domnul, pe Maica Domnului şi pe toţi Sfinţii în rugăciuni, dar şi prin chipurile lor care ne privesc din sfintele icoane. Prin cinstirea sfintelor icoane ne apropiem mai mult de Persoanele sfinte şi, astfel, sufletele, inimile, casele şi viaţa sunt inundate de o lumină tainică de Sus, pe care o preluăm, o transpunem în faptele bune şi o împărtăşim şi altora, după cum ne învaţă Evanghelia: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.“Dar sfintele icoane, prin frumuseţea plină de har şi de lumină, ne schimbă şi nouă atitudinile, chemându‑ne, prin credinţă şi rugăciune, unite cu iubirea de aproapele, la o stare îmbunătă- ţită. Sf. Ioan Damaschinul, în secolul al VIII‑lea, ne arată cât de folositoare sunt rugăciunile în faţa sfintelor icoane. Ele ne introduc, atunci când ne rugăm, în sfântul lăcaş ca într‑o clinică vindecătoare: „Nu am prea multe cărţi şi nici nu am timp liber pentru a citi; intru însă în biserică, spitalul obştesc al sufletelor, năbuşit de gânduri ca de nişte spini. Podoaba picturii mă atrage să mă uit, îmi desfată vederea ca o livadă şi, pe neobservate, slava lui Dumnezeu pătrunde în suflet. Am privit răbdarea mucenicului, răsplata cununilor şi mă aprind ca prin foc de dorinţa de a‑l imita, mă închin lui Dumnezeu prin mijlocirea mucenicului şi mă mântuiesc“. Precum observăm, asemenea Fiului lui Dumnezeu, Care este Icoana Tatălui, iar sfinţii sunt prelungirea icoanei Fiului, tot aşa omul, creştinul este şi el icoană, deoarece este creat după chipul lui Dumnezeu. Deci prin harul Duhului Sfânt suntem făcuţi „după chipul lui Dumnezeu“, adică după Model, după icoana lui Dumnezeu, cu scopul de a deveni şi noi „icoane“ vii. Acest adevăr îl exprimă Sfântul Ioan Damaschin: „Al treilea fel de icoană este cel făcut de Dumnezeu prin imitare, adică omul (...). Omul (mai) este icoana lui Dumnezeu (...), căci Dumnezeu a zis: «Să facem om după chipul şi asemă- narea Noastr㻓24. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă:„Fiţi exemplu pentru cei credincioşi; în toate daţi pildă de fapte bune prin exemplul vieţii, astfel ca însuţi să fii ca o icoană pusă la vedere“. Iată, aşadar, fraţi şi surori, cât de înălţătoare este chemarea noastră la starea harică de „icoane vii“, luminoase şi pline de darul lui Dumnezeu, în contextul unor realităţi sociale, aici şi în toată lumea, care ar vrea să ne înfăţişeze mai curând drept prelungiri ale spectrului întunecat, trist, sumbru şi plin de disperare. Cât de frumoasă este însă „icoana omului lui Dumnezeu“, luminat, liniştit, blând şi smerit, într‑o tristă privelişte a omenirii îmbolnăvite de păcat, de ură şi de violenţă! Cât de binecuvântată este această zi a Învierii, a Luminii prin care a dispărut întunericul din noi şi dintre noi! Cât de mare este bucuria luminării noastre, cei ce am urcat cu Domnul din „iadul“ disperării şi din frica morţii, în icoana raiului pământesc! Sfintele Paşti înseamnă trecerea „din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer!“ Dar nicicând nu putem admira, respecta, cinsti şi preamări pe Dumnezeu pentru această mare (mega) Icoană a omului înviat la viaţa curată, demnă, cinstită şi potrivită cu valorile sacre, ca la Sfintele Paşti! Suntem, în acest înţeles, cu toţii, icoana învierii vieţii curate aici, pe pământ. Cât de sfântă este „icoana“ creştinului mărturisitor al vieţii, de la pruncuşorul din leagăn, din braţele mamei şi ale tatălui, în familie. Să lăsăm familia tradiţională la locul ei de „icoană a vieţii“! Se va naşte o lume luminată de Dumnezeu şi hărăzită să anunţe una mai curată, mai dreaptă şi mai bună! Să ne ajute Mântuitorul să urcăm cu toţii la demnitatea de „icoane“ vii ale Învierii, în suflete, în trupuri, în noi şi între noi, acasă, la serviciu, în şcoală, în universitate, pe stradă, în ţară şi în lume. Să‑L rugăm împreună, de Sfintele Paşti, pe Mântuitorul, să ne ajute, pe mai departe, a fi şi a rămâne şi noi toţi „icoanele“ învierii în satele, în oraşele şi în casele noastre din Arhiepiscopie, chiar şi acolo unde, poate, unora dintre noi nu ni s‑a aprins candela luminii şi a bucuriei, întrucât fraţi şi surori, tineri, copii ori vârstnici nu avem „ulei“ în „candela“ vieţii din cauza să- răciei, a bolii, a singurătăţii, ori a neputinţelor. Să‑i ajutăm pe  toţi, cu bucurie, să aibă şi ei în suflete, în case şi în viaţa lor, prezenţa noastră luminoasă, daruri de hrană, de îmbrăcăminte şi, mai ales, de iubire frăţească, reală! Să fim, astfel, împreună purtători de lumină! Să credem că „zidind iubire, urcăm în icoană“! Să rămânem „icoane vii“, acum şi totdeauna! Nimeni să nu fie trist şi singur de Sfintele Paşti! Aşa devenim, cu toţii, mărturisitorii Învierii, ai speranţei, ai păcii în suflete, acasă, în lume. De aceea, să ne îmbrăţişăm unii pe alţii şi să ne iertăm pentru Sfânta Înviere: „Să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi“!28. „Să ne iubim unii pe alţii, ca într‑un gând să mărturisim“. Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Al vostru de tot binele voitor şi rugător către Hristos Domnul Înviat, † Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos”.

Lasă un comentariu