GALAŢI: INTERVIU CU CRISTINA GHEORGHIU: „Folclorul face parte integrantă din mine”

Versiune tiparSend by emailPDF version

Interviu în exclusivitate cu interpreta de muzică populară Cristina Gheorghiu

Rep: Pentru iubitorii muzicii populare din Galaţi şi în special pentru cititorii PresaGalatiBraila.com, vreau să ne spuneţi cine este Cristina Gheorghiu, dincolo de omul de pe scenă, pe care îl cunoaştem?

Cristina Gheorghiu: Plăcerea de a mă reîntâlni cu publicul gălăţean (în scris de această dată) este de partea mea. Despre Cristina Gheorghiu, dincolo de scenă, nu ştiu exact ce aş putea să vă spun, aşa încât să fie interesant şi să vă captiveze. Ce pot să vă asigur este că omul Cristina Gheorghiu este un veritabil iubitor de frumos şi de oameni în diversele şi variatele forme pe care le întâlneşti.

Rep: De unde dragostea pentru cântecul popular şi de aici puterea de a face o carieră în domeniul muzicii? Unde a debutat Cristina Gheorghiu şi care a fost primul public în faţa căruia a evoluat?

Cristina Gheorghiu: Folclorul l-am deprins odată cu laptele mamei. M-am născut la sat, în Vadul Moldovei, judeţul Suceava, zona Fălticeni şi primii 10 ani din viaţă (adică temelia a tot ceea ce am devenit mai târziu), mi i-am petrecut acolo. Mediul în care am deschis ochii a fost cel rural. Aşa am învăţat primele cuvinte, primele expresii, primele cântece. Aşa am dobândit folclorul, trăind alături de părinţi, bunici, şi străbunici, în lumea satului. Aceasta a fost mai mult decât suficient să mă modeleze şi să mă facă să mă confund cu spiritualitatea rurală a zonei.

După doar alţi 4-5 ani, perioadă în care am absolvit şcoala generală la Suceava şi fusesem deja admisă la liceul pedagogic, am început să culeg folclorul în mod organizat cu sprijinul familiei, mai cu seamă al mamei (cadru didactic) şi, în clasa a noua, am făcut prima lucrare documentată pentru o sesiune de comunicări ştiinţifice, cu care am şi obţinut un premiu despre obiceiul nunţii, aşa cum se păstra în comuna mea de obârşie. Deci folclorul zonei face parte integrantă din mine, din cultura mea, de aceea mă şi identific cu el.

Despre primul cântec popular învăţat vă pot spune că aveam 2 ani şi jumătate când, împreună cu mama, am fost într-o vizită de o săptămână la Manoleasa, în judeţul Botoşani, unde tatăl meu lucra cu echipele de muncitori la construirea şoselei din zonă. Acolo, gazda tatălui meu, care m-a simpatizat foarte mult, şi-a pus mintea cu mine şi m-a învăţat primul meu cântec popular „Mă mir, mamă, nu ţi-i jele”, cântec ce-l regăsiţi pe discul „Haideţi, fetelor, cu mine”. Odată întoarsă acasă, masa de bucătărie a devenit scena mea, iar eu dădeam reprezentaţii cu cântecul nou învăţat în faţa mătuşilor mele cărora întotdeauna le smulgeam lacrimi de emoţie, iar asta mă încânta enorm.

Debutul meu oficial ca şi solistă de folclor a fost în anul 1987, după câştigarea fazei judeţene a Cântării României care mi-a adus şi colaborarea cu Ansamblul Profesionist „Ciprian Porumbescu” din Suceava, chiar în satul meu natal. Am avut această bucurie, să debutez chiar la mine acasă.

Despre cariera în muzică trebuie să vă spun că multă vreme nu am crezut că voi face carieră din cântec. Am avut un drum sinuos, m-am pregătit pentru medicină veterinară, dar m-am răzgandit în ultimul moment şi am dat examen la psihologie. Un an mai târziu, am intrat la Filologie, secţia română-franceză, la Universitatea din Suceava. Pentru că nu mă regăseam în ceea ce studiam, abia atunci realizând care îmi este vocaţia, mi-am urmat visul, iar in 1993 am plecat la Bucureşti, unde am dat examen de admitere la teatru muzical, am intrat a doua şi am absolvit facultatea în 1998.

Rep: Cât de greu a fost drumul în carieră? De unde aţi plecat şi unde aţi ajuns? Ştiu că aţi urcat pe numeroase scene având alături colegi de marcă şi ansambluri de prestigiu. Vreau să amintiţi câteva din marile spectacole sau festivaluri în care v-aţi pus amprenta artistică.

Cristina Gheorghiu: Despre greutăţile din cariera artistică e inutil să discutăm. Ca orice carieră, nu e nici uşoară, nici comodă, presupune forţă, talent, încăpăţânare, dezamăgiri, suferinţe, puterea de a o lua mereu de la capăt şi forţa de a te afla permanent în stare de concurenţă, de a putea demonstra că eşti bun şi că îţi meriţi locul. Cariera mi-a fost marcată de două instituţii artistice profesioniste: Ansamblul „Ciprian Porumbescu” din Suceava, pentru primii şase ani din cariera mea artistică, după care a urmat Ansamblul Artist „Ciocârlia” din Bucureşti, a cărei colaboratoare am fost între 1995-2000. La finele anului 2000, în urma unui examen foarte serios, am devenit angajata Ansamblului „Ciocârlia”, funcţie pe care mă aflu şi la ora actuală.

Desigur, completarea culturii mele profesionale a fost puternic influenţată de studiile artistice superioare pe care le-am urmat. Lucrând în cele două mari ansambluri, am avut ocazia să cânt pe aceeaşi scenă cu mai toţi artiştii importanţi ai României. Dintre artiştii care mi-au marcat începuturile şi s-au constituit în modele pentru mine pot să amintesc câteva nume: Sofia Vicoveanca, Angela Moldovan, Daniela Condurache, Gheorghe Turda etc.

Dintre festivalurile importante la care am participat trebuie să amintesc „Cerbul de aur” 2003 şi 2010, „Mamaia” 2004, 2006, 2007, 2008 şi 2010, „Maria Tănase” 2005, „Ioana Radu” 2006, „Crizantema de aur” – Ediţia Jubiliară 2007, festivaluri internaţionale în Serbia, Polonia, Grecia, Cipru, Italia, China, etc.

Rep: Totuşi de ce muzica populară? Aceasta este o întrebare oarecum „ajutătoare” pentru a ne îndrepta şi la un alt subiect legat de un alt stil de muzică pe care îl interpretaţi. Despre ce este vorba? Şi tot aici ar fi momentul să vorbim şi despre albumele care poartă semnătura Cristina Gheorghiu.

Cristina Gheorghiu: De ce folclor? Pentru că este esenţa spirituală neamului nostru, pentru că face parte din noi, pentru că ne identificăm cu el, pentru că ne e la îndemână, pentru că ne reprezintă, pentru că e ceea ce a filtrat naţia aceasta în milenii. Eu chiar m-am îndreptat către valoroasele noastre culegeri de folclor: Alexandru Voevidca, Gavriil Gălinescu, Grigore Macovei, Constantin Arvinte şi da, muzica la care vroiam să ajung şi despre care vroiam să vă vorbesc, muzica din colectia Anton Pann, care este un folclor urban, muzica târgurilor din perioada influenţei otomane. Aceasta este curpinsă pe discul „Desmierdări musiceşti”, cel de-al cincilea disc al meu împreună cu alte cântece din Bucovina, din culegerea lui Alexandru Voevidca. Cât despre celelalte culegeri amintite, cântecele sunt cuprinse pe cel de-al şaselea disc al meu „Of, leliţă Fevroniţa”.

Anterior acestor discuri, a fost cel pe care de altfel l-am lansat la Galaţi, dacă vă amintiţi, tot împreună cu orchestra „Lăutarii” din Chişinău, sub titlul „Haideţi, fetelor, cu mine”.

Rep: Cred că este momentul să fim puţin pragmatici. Este greu să cânţi muzică populară autentică într-o societate în care se vinde cu totul altceva decât autentic?

Cristina Gheorghiu: Desigur că este greu, ca orice lucru, ca orice lucrare valoroasă, aceste discuri ale mele nu au neapărat un succes facil imediat. Este o muzică apreciată, apreciată în mod deosebit de cunoscători, care ştiu că va rămâne peste timp. Ceea ce fac eu este cam „don quijotesc” raportat la vremea în care trăim, dar am conştiinţa împăcată a lucrului bine făcut şi cu substanţă.

Rep: Cum reuşeşte un interpret de muzică populară să se menţină în faţa opiniei publice? Şi apropo de asta, cât de căutaţi sunt artiştii populari în ziua de astăzi, fie că vorbim de public, impresari, autorităţi sau mass-media?

Cristina Gheorghiu: Despre cât sunt de căutaţi artiştii populari de către impresari...este foarte relativă şi volatilă situaţia. Pentru spectacolele comerciale sunt căutaţi cei comerciali şi cu preţuri cât mai accesibile, dar atunci când vine vorba de reprezentativitate suntem căutaţi noi, cei care avem ceva de transmis... şi poate e mai bine aşa, mai rar, dar valoroşi.

Rep: Când vă revedem pe scena de la Galaţi?

Cristina Gheorghiu: Pe scena din Galaţi sincer, abia aştept să mă reîntorc. Este unul dintre cele mai bune şi mai cultivate publicuri şi, de aceea, îmi face mare plăcere să revin. Aştept invitaţii de la cei care organizează spectacolele şi festivalurile din urbea dumneavoastră.

Rep: Vreau să faceţi o urare publicului gălăţean!

Cristina Gheorghiu: Publicului gălăţean îi urez să rămână la fel de cald, bun, selectiv, iubitor de frumos. Vă transmit cele mai frumoase gânduri ale mele!

Lasă un comentariu